|
Consider oportun să încep introducerea volumului de fată pornind de la
ideea că Melfior Ra este un elevat spirit care a ales să se manifeste si
prin poezie. Acest tip de manifestare ce-i este drag si i se potriveste,
are, putem spune, o dublă valentă exprimată prin cele două genuri de
poezie pe care autoarea le abordează, poezia în vers alb si cea clasică,
rimată, foarte drag fiindu-i versul alb, poezia literară cu care a obtinut
importante premii în cadrul concursurilor de gen desfăsurate înainte de
1989.
Dacă, din punct de vedere literar, faptul că poezia în vers clasic este
scrisă ulterior celei în vers alb ar putea duce cu gândul la un eventual
regres componistic, din punct de vedere metafizic această dinamică
reprezintă un veritabil progres. Poeziile-mesaj scrise ca urmare a
comunicării constiente a autoarei cu diferite entităti de lumină constitue
un atribut al evolutiei sale spirituale, si ele se încadrează perfect în
ceea ce am putea numi poezie ezoterică. În acest sens, poezia „Dialog
Celest” reprezintă poate exemplul cel mai elocvent, însă alături de ea
putem cita si „Ultimul avertisment”, „Rugăciune”, „Tu esti,” „Misiunea
si
misionarii” etc.
Însă si în perioada în care autoarea nu redevenise încă
Melfior Ra, ci, la modul constient era numai Luiza Landt - poeta, la
modul inconstient se manifesta deja ca Melfior Ra, în acest sens stau
mărturie poeziile din „CRINUL DE PLUMB”, din care citam poezia
„Autoportret”:
Dr.
Teodor Vasile
Bucuresti, iunie 2003 |
